Un joc banal? Când inima ne doare?
Cum s-aruncăm iubirii cu noroi?
Păstrăm la piept culoarea ce răsare
în dimineţi cu rouă prinsă-n croi.
Nu ne-ndoim când vântul ne dezleagă,
Ci frângem visurile prinse-n snopi
Sau oblojim o inima beteagă
Cu farmecul cuprins în pas de tropi.
Noi făurim cum ne-a-nvăţat cuvântul
O lume-mprejmuită de iubiri
Şi-i decorăm cu zâmbete veşmântul
Spundu-i în tăcere… Să te miri!!!
Că viaţa-nfige-n viscere pumnale
Şi este ca un viscol trecător,
Dar pietrele, chiar de ne stau în cale,
Se vor sfărma ca lacrima de nor.
Frumoasa poezie!
RăspundețiȘtergere