Târziul din devreme

Eu mă ascund, tu-mi cauţi mângâierea
În urna cu cenuşi întârziate,
Unde-am lăsat să ardă-atunci tăcerea,
Un semn ce-n suflet încă îmi răzbate.

Tu mă alungi în iască-abandonată
Pe trunchiuri îmbrăcate în iubire,
Zăpezile nu sunt ca altădată -
Au gust de plâns şi ochii în orbire.

Mă-adună azi în simplele-ţi cuvinte
Sub fericirea albelor petale,
Copacii vor pluti în neputinţe
Dar ele nu vor fi doar ale tale...

De vrei, voi fi târziul din devreme
Şi glasul tău în mersul prin poeme...