Risipă de sunet în alb

Diafană pleoapă iarna îşi coboară,
Râd sticleţii zilei sub o sticlă spartă,
Noi cântăm poeme-n era glaciară
Şi visăm o troică ce-ntr-un vis ne poartă.

Dincolo de gheţuri urlă stele crude,
Cad în ape limpezi recitând finaluri,
Se apleacă-n valuri - nimeni nu le-aude -
Iarna-i ocupată doar cu festivaluri.

Firea îşi doreşte vis de primăvară
Când pe stampa verde mugurele strigă,
Viscolul şi ceaţa însă-i arătară
Că zăpada asta-i ultima verigă.

Sub un clopot doarme tânguita veste
Că-n armura serii sunetul iubirii
E-ngheţat sub astre şi-ncă tot mai este
Vreme să nuntească iar sub streşini mirii.