Tăcere lăstărită-n miere blândă -
În pielea mea sărutul tău pătrunde,
Îmi las cuvintele în joc de unde
Şi buzelor le conturez izbândă.
Îţi sunt mireasă, clipelor aproape,
Şi îmi hrănesc cu dragoste fiinţa,
Să-mi laşi în vene albe (ne)credinţa -
Din ele trupul meu să se adape.
Nu m-arunca sub geană de zăbrele,
O pasăre în tine o să moară
Privind spre jocuri de nebune iele.
Mai bine ceaţa-n cale-mi să dispară,
Să mă înalţ. Iar gândurile grele
Strivite fie sub a iernii ghiară...
O primăvară dintre cele bune să ai.
RăspundețiȘtergereSete de poem...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, dmd!
RăspundețiȘtergereOana, sete...
anna