Lui, povestea mea...

Când un lup
devine umbră,
mă ascund sub scoarțe și tac...
primesc urletul
înfloresc în sunet de zăpadă,
să-mi ucid temerile
pe care le-ai zidit în jurul meu.


N-o să mă vindece iarna.


Prigorii mirese
zâmbesc în ramuri
și copacu-mi doarme pe umăr -
e singurul care iubește
dincolo de viforul care mă bântuie.


Lui pot să-i spun povestea
și nicio neliniște
n-o să strige-n mine
când haita de gânduri
mi se va cuibări în noapte.


Plec fruntea pe un stor de răbdare,
ascult cum șuieră neîncrederea
și-n cofa de argint a iernii
îmi torn colindul prin lume.



Să nu mă strigi!

Sub scoarță se simte doar cântecul iubirii…