Iubitul meu, e zarea-nseninată,
Privirile îţi strălucesc în zboruri,
Tac ciocârliile în lan şi doruri
Îmi umplu firea-n ape condamnată.
Pe unde treci, laşi rouă în cristale,
În lujeri verzi - privirile cum crinii
Îşi scriu poveştile în cupa mâinii,
Lăsând în urma lor vis de petale.
Peste răzoare încă mai adie
O mângâiere ce-mi îmbracă pasul.
O s-o primesc, o lume-ntreagă ştie
Că florile-şi păstrează-n imnuri glasul
Şi lasă-n galbenul de păpădie
Surâsul soarelui îndrăgostit şi dansul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu