Amelly 17 Rugă

Cum se destramă cerul, Amelly!
Oraşul spune poveşti
şi ciorile dau năvală pe turle;
e neagră până şi rugăciunea
postind pentru tot răul strâns în mine.

Mai bine dansează-mi
şi pune-ţi unduirea
în ochii mei -
ape se coboară
şi ploile-şi schimbă numele
în lacrimi nebotezate încă.

Vreau să te ştiu!
Pe mine nu mă mai recunosc.
În spatele zilei de azi
voi lăsa mersul prin ceaţă,
poemele deziluzie
şi peneluri muiate în tăceri.

Aşa, toate pânzele
vor culege din vânt petale,
iar catedrala vă înălţa
rugăciunea unei lumini mai noi...

poate fi chiar a ta, Amelly!