Atât cât mai am...

Se cuvenea să-mi spui
că haina de păpușar
îmi va fi fost pregătită
pentru timpul
pe care-l mai am de trăit


în singurătate
vezi mai bine lumina -
te învelești cu pătura de umbră,
acoperi amintirile
și joci pe scenă
doar ce ți se mai cere


îmi tremură mâinile
și, cu toate astea,
păpușile mele zâmbesc -
în culoarea lor
se odihnește viața



mă sperie aplauzele,
însă tu m-ai învățat să mă plec,
să culeg
până și ocara plesnind ca un bici
în lumea de cuvinte



dacă ai găsit un loc,
socotește-l privilegiu -
sălile mele sunt pline mereu
cu suflete
cărora le ofer viața mea de păpușar,
atât cât mai am de purtat...