ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
O adevărată poezie și-n ceea ce ai pus aici!
RăspundețiȘtergere... sau "rezistenta"
RăspundețiȘtergereAm surprins-o ieri, Oana!
RăspundețiȘtergereŞi încă ce, Călător...
Anna