Nu sunt frumoasă.
N-am fost niciodată floare,
ci spin rătăcit pe un drum
unde pasul tău a călcat melcii
pentru îndelunga lor răbdare
de a traversa o stare.
Alerg să înfloresc -
ochii tăi nu cuprind
orașul în care mă pierd
sub pași de Chiralină îmbătrânită,
strivesc magnolii
și împovărez bulevardul cu strigătul meu,
Birdie,
în tine e iarnă -
în mine doar mânie încrucișată cu plâns.
Ruginesc în taină ore
și nu te pot lăsa
spânzurată de limbile ceasornicului -
e piesa mea de muzeu…
în galerii e o liniște care se desface
ușor în mine
precum o durere despletită în somn.
Doar oglinda-mi zâmbește
prefăcut,
e singură capcană pe care-o accept
pentru că n-am uitat cât de frumoasă
sunt în interior
și-atunci iubesc lăcrămioarele așezate
pe cămașa violet...
mi-o lăsase la plecare fotograful, Birdie...
Ce versuri frumoase!
RăspundețiȘtergereO zi cat mai senina!
Renunta la mine si mergi pe drumul tau!! Nu privi inapoi, mergi mai departe! Eu nu merit nimic.
RăspundețiȘtergereAlexandru,multumesc!
RăspundețiȘtergereAnonim, umbrele ne tin racoare. Tu ce esti??
Epava.
RăspundețiȘtergereAi naufragiat? Sau doar te joci sub patura anonimatului??
RăspundețiȘtergereO epava poate fi lustruita, redata luminii, cu dragoste!!
RăspundețiȘtergereun alt anonim, o alta epava
Multumesc pentru permisiune, Ana!
Doamne, ce-i cu atâtea epave?? Vreun tzunami de care eu nu ştiu???
RăspundețiȘtergereSeria "Birdie" are si un rol de tsunami... in suflete... pozitiv, sper!
RăspundețiȘtergereepava a doua :)
Birdie e aşa de adevărată. Ea are puterea de a spune ceea ce eu doar modelez în palme...gânduri frământate de ape..
RăspundețiȘtergereanna