Rămân...

M-ai alungat mereu din scenă,
Cortina grea cădea peste decoruri,
Pășeam pe margine de-avenă
Croind în minte zecile de zboruri.


M-ai aruncat sub talpa-ți hâdă
Și câte voci se auzeau în spate…
Marionetele să râdă
În roluri mici de muze-abandonate.


Și păsări albe-n libertate
Ți-au ocrotit în noaptea mea făptura,
Străină sunt și-acum, departe,
Printre zăpezi de bronz topind arsura.


Rămân mereu simpla petală,
Un zbor de fluture pierdut în zare,
Poemului nescris loială
Și ploii mele caldă-mbrățișare.