Spovedanie în faţa ierbii

Nu-i spune ierbii cum să-ntindă mâna
Cuprinde-mă în braţe, dacă vrei
Şi roagă seara să ascundă luna
În florile mărunte prinse-n tei.

Tăceri s-arunci în lujerul de floare,
Să-l ocroteşti cum ai făcut mereu,
Furtunii să nu-l dai când sărbătoare
De ploi se-aşterne sus, în empireu.

Atinge-mi degete cu palma-ţi iască,
Să înflorească-n ea mii de livezi
Când iernile din noi au să se nască,
Să nu duci dorul primelor zăpezi.

Nu-i spune ierbii cum să-ntindă mână,
Sub lama coasei muguri vor striga
Când moartea le va deveni stăpână,
Iluzii preţ de alb vor câştiga.