Nu truda zilei,
ci gândul că toarnă peste mine linii
mă ucide
....................................
împachetez în dimineaţă grija,
pe tine te scot de sub pernă
şi gust împietrită absint
mi-e dulce amarul în gene
când gura ta strigă alene...
-Te mint! Cum te mint!!
...............................
Bacovia doarme pe scrinul
care geme tăcut în poala odăii,
un iz ca de moarte mălinul
împrăştie-n trupul de ambră al ploii...
eu scriu epitaf...
să-mi cânte Piaf !
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
... si daca nu zic nimic, de citit te citesc de mult.., imi iau de aici portia de liniste atat de necesara :)
RăspundețiȘtergere..and always keep walking.. pentru tine