Nu-i ploaia tristă fără mine,
În stropii ei cu nimb de-azur
Se-aude chiot de coline
Trăind în plaiul meu huzur.
Nu-i ploaia aripă de-alică
Să-mpuşte gândul tău fugar,
Când fulgerele nori despică,
Lăsând în urmă râs ştrengar.
În ochii cerului - sineală
Se leagănă un albatros,
În vorba serii-i ameţeală
O şoaptă-n tremur dureros,
Cuvântul tău ce trece spaţii,
Privirea legănată-n vânt,
Nu-i ploaia moarte de vibraţii,
E doar cădere-nspre pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu