În iunie mi-au plecat cocorii

De m-ai putea iubi,
cocorii ar crede că în decembrie
li se scutură penele de visuri,
iar corăbiile navighează pe gheţuri
în căutare de pânze noi.

Nu iarna ne-ncremeneşte zâmbetul,
ci aşteptarea ei ca pe o corvoadă,
o sarcină-n spatele şi-aşa încovoiat
de povara crucii.

Oare El nu ţi-a spus
cât de simplu e când iubeşti?

Nu-i trebuie păsării odihna
şi i-e de-ajuns bobul
uitat la marginea brazdei,
nu-i trebuie zilei ochi
când soarele priveşte bucuria
şi se desfată-n ploaie curcubeul,
poate de aceea spun:
De m-ai putea iubi,
n-aş strânge-n pumni durerea
că mi-au plecat în iunie cocorii…