Continuare

Tu vei zbura mereu pe cerul verii,
Chiar dacă ploaia te atinge uneori,
În ea vei regăsi gustul durerii
Ce umple cerul cu-amăgire deseori.

Tu n-ai aflat că-n apa-i îngheţată
Zac stele care-ţi umplu boltă rătăcind,
N-ai priceput că-n apa ei curată
Secundele se înfăşoară ticăind.

Nu eşti pribeag şi n-ai să fii vreodată,
Iubire vei gusta din cupa unor flori,
Nu spune: Plec! Nu spune: Niciodată!
Când eu o să dispar, tu n-o să mai cobori.

Aripă ta, ţesută din cuvinte,
Se va mişca pe cerul fără nori pribegi
În timp ce ploi vor răscoli fierbinte
Imagini şi-ntelesuri spre care alergi.

Tu vei zbura, chiar dacă-o clipă doare,
Iubind femeia cu numele de floare...