Ochii ploii, ochii mei...

Ochii mei au înflorit
În furtuna de aseară,
Spre pământul dogorit
Sfere moi din cer coboară.

Se-agitaseră-n castani
Nouri negri ca balauri,
Iar din trupuri de platani
Aşchii căutau coclauri.

Rătăceam prin burgul trist
Vremea ne strângea în chingă,
Ploaia,-n paşii ei de twist,
Creştete-ncerca s-atingă.

Întâmplarea ne-a găsit
Sub salcâmul unde ceara
Frumuseţe a dosit,
Acordându-ne vioara.

Adăpostul ne ferea
De furia învrăjbită,
Când, pe cer, o secerea
Tăia aerul grăbită.

Ochii mei au înflorit
Tot privindu-te, iubite,
Paşii ne-au înmugurit
Pe aleile-mpietrite…