ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
joi, 30 iunie 2011
Cădere
Rupt din cer, pasul meu calcă pe cranii - este pământul tău osuarul în care-mi îngrop apele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu