Birdie nu zideşte visuri.
Le sporeşte avântul
când umblă, năucă,
prin pulbere de lumină
să-şi clătească ceaţa din suflet.
În măduva clipei
caută echilibre -
coloana vertebrală fără substanţă
e doar o utopie,
aşa că ocoleşte circul
şi înălţimile lui absurde -
ajungă-le saltimbancilor
jocul!
Birdie nu zideşte visuri.
Se umplu nişe cu flori
şi greieri alergă prin spărturi
de vreme
pocnind bicele pe spinări de seară
când iederile dorm.
Doi inorogi discută...
Birdie le împrumută aripi;
dincolo de ziduri se spânzură o păpădie
strigând:
-Zbooooor!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu