Ipostaze

Iubirea trăieşte
cu teama neîmplinirii
şi cu dorinţa regăsirii
în sinele celuilalt;
e precum bucata simplă de pământ
care îmbrăţişează rodul
după ce i-a găzduit plantei rădăcina.

Iubirea ta n-are vederea spre nori,
ci doar spre fulguire de aripă
când îngerii tac
şi se scutură-n flori de salcâm
pironiţi în margini de cuvinte,
umbră să le dea zborurilor.

Nu adierile umplu spaţiile,
ci roiuri de foşnete care se sting
precum visele-n roua zorilor
primenind lumina
şi născând curcubeie în ochii zilei.

Între noi bănuiala se curmă,
iar libertatea se acordă cu frumuseţea
şi asta pentru c-am învăţat pe de rost
că lacrimile sunt ale ploii
pe care o scutură-n timp
singurătatea.