miercuri, 8 februarie 2012

Târziul din devreme



Eu mă ascund, tu-mi cauţi mângâierea
În urna cu cenuşi întârziate,
Unde-am lăsat să ardă-atunci tăcerea,
Un semn ce-n suflet încă îmi răzbate.

Tu mă alungi în iască-abandonată
Pe trunchiuri îmbrăcate în iubire,
Zăpezile nu sunt ca altădată -
Au gust de plâns şi ochii în orbire.

Mă-adună azi în simplele-ţi cuvinte
Sub fericirea albelor petale,
Copacii vor pluti în neputinţe
Dar ele nu vor fi doar ale tale...

De vrei, voi fi târziul din devreme
Şi glasul tău în mersul prin poeme...

6 comentarii:

  1. Glasul său în mersul prin poeme...

    Minunat grai ai adus aici, Ană!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai vreau să îmi audă glasul
    Mai vreau să-i văd în cale-mi pasul, Oana...
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Spune-i asta...explicit :) Multi nu pricep :)
    Frumoasa Mona Lisa... cu tâlc!

    RăspundețiȘtergere
  4. nici nu mai știu dacă-aș putea să-ți fiu
    devremele ce s-a făcut târziu
    sau un târziu ce caută-n poeme
    lumina, să-ți mai poată fi devreme...

    RăspundețiȘtergere
  5. să-mi fii lumina cum mi-ai fost mereu
    când eu eram un simplu curcubeu,
    elena mea...

    RăspundețiȘtergere
  6. Şi mie mi-a plăcut Mona Lisa aceea, Oana...eu nu-i pot fi, poate pentru că nu va găsi niciodată culorile potrivite
    anna

    RăspundețiȘtergere