Rogvaiv

Am rătăcit în gura unor ape
În piatra lor făcutu-mi-am cuibar
Erai aşa departe în aproape
Cântam sub lespezi, până la hotar...

În vamă am lăsat doar suferinţă
Pe câmpuri lacrimile unei ploi
Cuvinte prinse-n coji de neputinţă
Şi gesturi cu armură-n strai de sloi.

Trăiesc tăcut şi nicio întâmplare
Nu-mi va opri destinul dintr-un mers
Sunt doar un om, un semn de întrebare
Şi glasul pământean surprins în vers.

Nedezlegate frânghii mă vor strânge,
Rămân cum mă ştiai - copil naiv.
Chiar dacă apele în mine-or plânge,
Lumina-n ochii mei e... rogvaiv...