Preţul vieţii

Un joc banal? Când inima ne doare?

Cum s-aruncăm iubirii cu noroi?

Păstrăm la piept culoarea ce răsare

în dimineţi cu rouă prinsă-n croi.



Nu ne-ndoim când vântul ne dezleagă,

Ci frângem visurile prinse-n snopi

Sau oblojim o inima beteagă

Cu farmecul cuprins în pas de tropi.



Noi făurim cum ne-a-nvăţat cuvântul

O lume-mprejmuită de iubiri

Şi-i decorăm cu zâmbete veşmântul

Spundu-i în tăcere… Să te miri!!!



Că viaţa-nfige-n viscere pumnale

Şi este ca un viscol trecător,

Dar pietrele, chiar de ne stau în cale,

Se vor sfărma ca lacrima de nor.