ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
O adevărată poezie și-n ceea ce ai pus aici!
RăspundețiȘtergere... sau "rezistenta"
RăspundețiȘtergereAm surprins-o ieri, Oana!
RăspundețiȘtergereŞi încă ce, Călător...
Anna