marți, 28 februarie 2012

Graţii





Lipit de ochiul zilei, plăpândul fir de floare
Mai tremură în lujer, strivind lumina care
Păianjen îl cuprinse în buza dimineţii
Când roua se răsfiră din cavalcada ceţii.

Armura-i sângerândă din verde se desprinde
Şi zornăie-n petale cu aere-aburinde,
Închide glasuri stranii în clopote de-aramă,
Lăsând să cadă-n ierburi doar petice de scamă.

Nu-i trebuie-adiere sub pleoapa albicioasă,
Visează cu tandreţe în leagănu-i de plasă
La mirele de ceară pierdut printre salcâmii
Ce stăruie-n respirul de aer al vechimii.

Apoi în tihnă-adoarme în nefertile spaţii
Lăsând în urma-i stinsă mişcări pline de graţii.

Un comentariu: