luni, 6 februarie 2012

Birdie 17 Fotograful

Nu sunt frumoasă.
N-am fost niciodată floare,
ci spin rătăcit pe un drum
unde pasul tău a călcat melcii
pentru îndelunga lor răbdare
de a traversa o stare.



Alerg să înfloresc -
ochii tăi nu cuprind
orașul în care mă pierd
sub pași de Chiralină îmbătrânită,
strivesc magnolii
și împovărez bulevardul cu strigătul meu,
Birdie,
în tine e iarnă -
în mine doar mânie încrucișată cu plâns.



Ruginesc în taină ore
și nu te pot lăsa
spânzurată de limbile ceasornicului -
e piesa mea de muzeu…
în galerii e o liniște care se desface
ușor în mine
precum o durere despletită în somn.



Doar oglinda-mi zâmbește
prefăcut,
e singură capcană pe care-o accept
pentru că n-am uitat cât de frumoasă
sunt în interior
și-atunci iubesc lăcrămioarele așezate
pe cămașa violet...
mi-o lăsase la plecare fotograful, Birdie...

9 comentarii:

  1. Ce versuri frumoase!

    O zi cat mai senina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Renunta la mine si mergi pe drumul tau!! Nu privi inapoi, mergi mai departe! Eu nu merit nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alexandru,multumesc!

    Anonim, umbrele ne tin racoare. Tu ce esti??

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai naufragiat? Sau doar te joci sub patura anonimatului??

    RăspundețiȘtergere
  5. O epava poate fi lustruita, redata luminii, cu dragoste!!

    un alt anonim, o alta epava
    Multumesc pentru permisiune, Ana!

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne, ce-i cu atâtea epave?? Vreun tzunami de care eu nu ştiu???

    RăspundețiȘtergere
  7. Seria "Birdie" are si un rol de tsunami... in suflete... pozitiv, sper!
    epava a doua :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Birdie e aşa de adevărată. Ea are puterea de a spune ceea ce eu doar modelez în palme...gânduri frământate de ape..
    anna

    RăspundețiȘtergere