Crâmpei…

Te simt acum în mine, gângav, nepriceput Sfârșit fără de vină, sfârșit făr’ de-nceput Solstițiu fără vară, incest cu un cuvânt, Promisiunea stinsă în strâmbul jurământ. Te simt o provocare, furtună în deșert, Nisipul se așterne pe timpul meu inert, Secunda stinsă-n oază mă doare, abstinent E numai visul care devine afluent Al râului de focuri ce m-au topit cândva Prin simplele desene, în fir, pe canava Când acul împletise povestea unui scrib Cu foamea de iubire, totemul unui trib.