irecuperabili vom trăi ca şi cum uşile nu se închid niciodată apartenenţa e doar un viciu de cobalt îmi cade greu să privesc între scila şi caribda drumul meu este un cumul al dezechilibrelor despletim aceleaşi trăiri tu vezi umbrele eu apuc de mână femeile tale nedespletite şi între crizele noastre de gelozie ne dezbrăcăm haina de tiran iubind vremelnic pe cei care am fost |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
joi, 8 august 2013
dacă tot am ajuns până aici
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Deja te vad tragand femeile de maini plina de gelozie si de...maini?! Tarne, Hambare de maini insangerate...
RăspundețiȘtergereTe rog să intri aici:
RăspundețiȘtergerehttp://amprenteliterare.ning.com/profiles/blogs/costel-carare