Consonanță

Licheni de metal pe o scoarță de sticlă Se prind cu putere când iernile plâng Și-n mușchii-nghețati, sub o zare de pâclă, Se scutură albul în pasu-i nătâng. Inele cu-arginturi, de frig smălțuite, Cunună sticleții în ram adormiți, Iar bardele vremii cu lame-ascuțite Suprimă suflarea în elfi părăsiți. Poveștile serii, în sângele iernii, Au glasuri de clopot și-n moarte se sting. Se scriu cu regrete, în carte, vecernii, Iar soarele fuge-ntr-un ochi de flaming.