de mine cum eram capriciu sub o ploaie de iluzii când august își leapădă copiii printre crini alb, împătimit și nebun mi-e dor să te cuprind - flacără în aerul care doare când verile ard fără să ne întrebe de ce ne-am rămas... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu