pisicile negre îmi zgârie acoperișul cad țigle podul plin de șoareci amintirile mele cu tine prăfuite în păienjenișul de vorbe nu mai înțeleg nimic e întuneric în filele unde iubirea se scria cu litere mari de tipar să o învățăm pe de rost - baladă îngânată la malul mării când se lasă amurgul va fi lună plină |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu