gură de fluviu

adun bucuria de a iubi
lumina spoită de secundă
ca o fulgerare vremelnică
atingând piatra

vadul meu - cuibul în care taina de a-mi fi
se estompează
când trunchiurile îmi zgârie malul

prea multe rădăcini îmi sărută pasul
prea multe frunze îmi ating inima
doar talpa ta îmi ușurează curgerea
când vii înspre înserarea unei vieți
în care sunt curgere spre moarte, iubitule