să mă-ntrebi de ce marea îmi înghite fluviul unde lipovenii deapănă istorii nastenka e cioplită în scoarță de salcie gârbovită sub povara unui albastru pe care noi doi nu-l mai recunoaștem l-au închis cu neguri vremurile de câte ori plasele se zbat de puterea peștilor mă-ntreb dacă nu cumva voi zări strălucind sufletul ei coborât demult printre ape azi - doar o părere |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
vineri, 30 august 2013
prea trist
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu