regală

strada pe care morțile defilează legănându-și iminențele cu plictis de împrumut din caldarâmul cu viermi ce sfidează până și piatra din hrubele orașului răzbate frica Voica mai bate și acum la poarta unui azil în care caii devin libelule și ceasurile învață mersul racului la căpătâiul unui pat în “minarete” e liniște numai tu strigi ca un nebun în miezul nopții adu-mi borcanul cu dulceață de cireșe albe ca morțile rafinate în defilare pe strada regală