în dimineaţa cu mâinile goale mă dăruiesc luminii mai mult decât ploaia fluviului tău vadul urlă după cuvinte - pietre peste care gura poetului toarnă poeme - harpoane pentru înserări când mă caut în braţe de timp cu aer de însingurare de parcă n-aş şti că secunda mea e doar sângerare de inimă |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
joi, 8 august 2013
prea multă linişte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu