ați înflori însingurarea cu un cântec - fărâmă de fluviu vărsat într-o mare unde pescărușii au murit demult mi se zbate pleoapa și-n vacarmul furtunilor ei te prefac om al cuvintelor mele definindu-mi plânsul când mânia din ape se stinge |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu