Amănunt
Toamna-i un burg în care locuiește
Singurătatea mea cu ochi de fum,
Frunzarul arămiu în ochi de pește
Înoată astăzi într-un râu de scrum.
În el stau gnomii apărând comoara
Plecării mele dincolo de ploi
Și tot pândesc mereu, când vine seara,
Poveștile să afle… despre noi.
Le dau cuvinte-n foi împăturite -
Priviri pe care tu le-ai cunoscut,
Lăsate printre gene, ofilite,
Uitate azi sub șfichiul unui cnut.
Și amintiri cu-arome de iluzii
Din măduva ce-mi ține loc de ceai,
Puteai în cețuri să nu-mi lași confuzii
Și în răpciune iarăși să mă ai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu