joi, 8 august 2013

dacă tot am ajuns până aici



irecuperabili
vom trăi ca şi cum uşile nu se închid niciodată

apartenenţa e doar un viciu de cobalt
îmi cade greu să privesc

între scila şi caribda
drumul meu este un cumul al dezechilibrelor
despletim aceleaşi trăiri

tu vezi umbrele
eu apuc de mână femeile tale nedespletite
şi între crizele noastre de gelozie
ne dezbrăcăm haina de tiran
iubind vremelnic pe cei care am fost

2 comentarii:

  1. Deja te vad tragand femeile de maini plina de gelozie si de...maini?! Tarne, Hambare de maini insangerate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Te rog să intri aici:
    http://amprenteliterare.ning.com/profiles/blogs/costel-carare

    RăspundețiȘtergere