ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
marți, 28 mai 2013
prin(semne
dacă tac nu înseamnă că mi s-au terminat cuvintele tropăie în mine vorbe iscate din degetele tale pe care cerneala nu se usucă niciodată, poetule... mereu mă vei scrie chiar şi atunci când atingerea va rămâne doar un semn de aer străin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu