intoxicaţie

1.mor în mine poeme neatinse mor - nişte furnici strivite în oraşul unde oamenii merg numai pe jos facem economie de gesturi şi bolborosim cuvinte numărăm cu sfială morţile din cartier încă unul încă una flori amestecate cu lacrimi la sfârşit de campanie pentru cine sunt eu? nu mă amesteca în ploile născătoare de curcubeie, deja e mult, acasă e un fel de buncăr nu mai vin ăştia odată cu bomba măcar să ştim că ne aflăm în treabă cu ceva

2.mănânc puţin ceasul regurgitează prea multe secunde înfulecate din viaţa mea aleg să-mi port fricile ca o cămilă beduinul se pare că mai avem de mers prin pustiu o lună, două, trei, asta dacă nu bate vântul niciodată nu ştii de unde bate vântul să fiu invizibilă ca o iubire din jurnalul tău de adolescent ce bine că eşti ceva mai încolo

3.trebuie. impersonal trebuie. aia spunea ar fi bine, mi-ar plăcea, se poate să... nu mă mai includ ca operaţie a mulţimii sunt diferenţă – ce e în una nu e în cealaltă, ochii tăi să vadă luna tresare în porţiunea mea de stabilitate EŞTI VEI FI alb sărutul de ziuă îşi primeşte binecuvântarea e duminică aicea plouă de rupe

4. tu-mi spui nu mai plânge e târziu...