cât fum trebuie
să acoperi
neliniştea
prinsă în estuare
nici marea nu ne mai primeşte
când nu ne suntem
împărţim pâinea cea de toate zilele
mai apoi flămânzim
numai să îndestulăm
cu lacrimă
vaduri în care amintirile
au secat
încercând să apropie malurile
într-o zi
vom fi doar pământ...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu