câteva zile
şi greierii mei de piatră
îşi vor dezmorţi picioarele
printre firele de iarbă
strune rupte
în pieptul unui pământ
fără ploaie -
sterp
cum inima unei femei
fără iubire
unde e tihna morţii mele
în care cântec s-a irosit
ca un aer
de care am atâta nevoie?
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu