ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
marți, 28 mai 2013
mereu
las noaptea in luntrea incarcata de stele
pe mal -salcie tremurand ma adun
scuturat de albastru cerul mangaie mana amputata poetul meu scrie cu inima si-n glasul sau reincarnarea clipei se numeste mereu timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu