ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
marți, 28 mai 2013
insuficient
ochiul uitării nu mai înfloreşte i-a fugit primăvara în locul unde ne-am părăsit dragostea ca o lehuză copilul născut din flori lumea să nu-l ştie şi nicio gură să nu-i rostească numele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu