îmi pasă...

de umărul crucii
pe care lumina îşi sprijină bărbia
când liniştea
se coboară în arterele noastre
încremenim
sub zidul unui timp
ne lăsăm deprimarea
într-o sporovăială trufaşă
de sensuri
apoi aruncăm
unul în altul cu câte o fericire
ca şi când am fi doi copii
veseli de prima zăpadă