am plecat
sub ploaia de peşti
îmi tremură apele
tulburi
vii
nehotărâte
fără tihnă
sună personal
ştiu
mereu personal
se întind năvoade
prea multă linişte
în barca unde îţi hrăneşti pescăruşii
niciodată nu ştiu la ce să mă aştept
când spui „te iubesc”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu