i s-au terminat toate cuvintele
el pipăia
doar o piatră cenuşie
rămasă fără râu
o răsucea pe toate părţile
ca pe un cub rubik
încercând să-i dibuiască
dezlegarea
în timp ce poemele sale
îmbrăcau moartea stranie
a secundelor
inerte ca o hiroshimă
îngenuncheată
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu