bătrânul se întoarce
spre cuvântul
despletit în ochii mei
unde căutarea
nu moare
golul se umple de flori
fără braţe
cu parfum amărui
să ne amintească
de coşmaruri
trecute în nefiinţă
dormi?
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu