ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
marți, 28 mai 2013
nevăzătorii
călătoresc prin mine ca un sunet candriu fugit de acasă cu tălpile goale prin puzderia de stele micul prinţ m-ar invidia se-ntâmplă să străluceşti pe dinăuntru iar asta îi împiedică pe mulţi să ştie cine eşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu