netezesc

două câmpuri
cu privirea
un obraz cu mâna
şi trupul tău
cu o iubire nouă –
doină şoptită
când înserările
se apleacă peste arbori
de bătrâneţe
nu vor muri cântecele
din anii mei
le voi da viaţă
pentru clipele
în care nu-ţi voi mai fi
decât un colind
rostit într-o iarnă ceţoasă